Începând cu anul 2001 s-au desfăşurat cercetări arheologice sistematice şi de suprafaţă, la sud de localitatea Desa (jud. Dolj), în siturile arheologice „Castraviţa” şi „La Ruptură”, situate între Km fluviali 765-768. Informaţii despre existenţa unor mărturii arheologice la Desa există încă din perioada sec. XIX. D. Tudor amintea existenţa unui castru de piatră pe grindul Castraviţa, din care se mai păstrau 30 m din latura de NV, 80 m din latura de NE şi 30 m din latura de SE. Grosimea zidurilor era între 1,50-2 m. Castrul era înconjurat de un şanţ de apărare, lat de 10 m şi adânc de 1,50 m. Prezenţa acestui castru este susţinută şi de descoperirea a două cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina care a staţionat la Ratiaria (Arčar, Bulgaria). De asemenea, în afară de castru, mai erau menţionate o aşezare romană (datată în sec. II-III p. Chr.) şi o necropolă, dar fără a se preciza cu exactitate locul. Cercetările sistematice pe malul Dunării, în zona Desa, se desfăşoară sub forma unui parteneriat între Facultatea de Ştiinţe Sociale din Craiova şi Muzeul Olteniei din Craiova. Săpăturile sunt conduse de dl. prof. univ. dr. Petre Gherghe (Facultatea de Ştiinţe Sociale)şi dr. arh. Florin Ridiche (Muzeul Olteniei Craiova). Din colectivul de cercetare al şantierului arheologic Desa, alături de prof. univ. Petre Gherghe, dr. Florin Ridiche şi dr. Marin Nica, au mai făcut parte, de-a lungul anilor, studenţi, profesori şi doctoranzi: Sorin Turcu (2002-2007), Dan Sîpea (2002-2007), Cătălina Ene (2003-2007), Mircea Mutu (2002-2006), instit. Iulian Popescu (2003-2009), prof. Cristian Ceacîru (2003-2009), prof. Marius Cristian Bâsceanu (2004-2009), prof. Adrian Croitoru (2003-2006), Cătălin Boagiu (2003-2006), Liliana Şipeanu (2005-2009), prof. Andrei Brânzănescu (2005-2009), prof. Lucian Popescu-Vava (2006-2009), drd. Irina Maria Popescu (2004-2006, 2009), Silviu Răduţă (2007-2009), Adrian Boagiu (2006, 2007), Mara Buligă (2009), Ionuţ Tiu (2003), prof. Cosmin Floricel (2002). Materialele arheologice apărute cu ocazia cercetărilor sistematice (2001-2009) aparţin mai multor epoci şi culturi: Verbicioara, Basarabi, epoca dacică (mai recent) şi epoca romană, reprezentată de cele mai numeroase materiale: ţigle, olane, cărămizi, monede, opaiţe, ceramică, arme, o necropolă de incineraţie din sec. II-III p. Chr., o depunere de arme romane de factură germanică din secolele IV-V p. Chr în cadrul cimitirului menţionat, pilonii unei construcţii romane speciale de dimensiuni relativ mari etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu