Santierul arheologic Desa

marți, 28 septembrie 2010

DESA 2010. CAMPANIE JUBILIARĂ. CAMPANIA CONFIRMĂRII TUTUROR IPOTEZELOR, DUPĂ 10 ANI DE SĂPĂTURI ARHEOLOGICE

ăpăturile arheologice au debutat în punctele "La Ruptură" şi "Castraviţa" de pe teritoriul localităţii Desa, în anul 2001, ca urmare a semnalării existentenţei aici a unui numeros material arheologic, de excepţie, datat în Epoca Bronzului, Epoca Fierului şi Epoca Romană.
Iniţial, s-a intenţionat de a se cerceta tumuli funerari din Prima Epocă a Fierului, cultura Basarabi, semnalaţi cu mai mulţi ani în urmă, acolo. A fost o surpriză deosebită obiceiul funerar practicat, identificat la Desa, acesta nefiind cunoscut în săpăturile similare făcute chiar în staţiunea eponimă a culturii Basarabi, cultură care cuprinde toată România.
În Prima Epocă a Fierului (Hallstatt), acum 2800 de ani, se practicau înmormântări colective. Morţii erau depuşi direct pe sol, deasupra lor ridicându-se o movilă din pământul adunat din jur. După o anumită perioadă de la înmormântare, probabil un an, mormântul colectiv era desfăcut şi scheletele, descompletate ritual, movila fiind închisă la loc.
În timpul cercetării acestor movile am descoperit câteva morminte de incineraţie mai vechi, de-acum 4000 de ani, din Epoca Bronzului, cele mai vechi morminte de incineraţie cu context asigurat cunoscute la est de Porţile de Fier.
Resturile incinerate ale unei femei fuseseră depuse într-o urnă iar peste cenuşă, în interiorul urnei, au fost aşezate, ritual, o râşniţă şi o fusaiolă, urna fiind acoperită la final cu un castron pus cu gura în jos pentru ca sufletul să nu se elibereze. Practic, s-a asigurat tot "confortul" femeii şi pe lumea cealaltă.
S-au găsit şi urme de-ale celţilor la Desa, mai precis piese care confirmă prezenţa tribului scordiscilor.
Cea mai mare provocare a cercetărilor arheologice de la Desa a fost însă identificarea castrului roman, ale cărui ruine erau încă vizibile acolo acum 150 de ani dar acoperit de pământ până în prezent. Abia în a zecea campanie arheologică, din anul 2010, a fost descoperit un fragment de ţiglă cu ştampilă militară ce certifică existenţa aici a unui detaşament al Legiunii XIII Gemina, pe grindul "Castraviţa". Trebuie menţionat că această legiune era singura care avea ca însemn leul şi, culori distinctive, albul şi albastrul.
Pentru că tot am vorbit de Legiunea XIII Gemina trebuie amintit, în treacăt, că Muzeul Olteniei deţine, tot ca urmare a cercetărilor arheologice făcute la Desa în anul 2005, un set complet de arme ale unor legionari romani, format din două spade de tip spatha, un vârf de lance şi un vârf de suliţă. Aceste arme au fost apreciate, în anul 2007, la Conferinţa Internaţională a Echipamentului Militar Roman ţinută la Xanten în Germania, ca fiind cele mai bine conservate arme romane descoperite în aria fostului Imperiu Roman.
Tot în anul 2005 a fost identificat, în punctul "La Ruptură", un mare cimitir roman, întins pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha, atât cât s-a mai păstrat până în zilele noastre, pe care-l bănuim a fi cimitirul oraşului Ratiaria, aflat pe malul bulgăresc al Dunării, oraş ce a fost capitala provinciei Dacia Ripensis şi unde s-a aflat comandamentul Legiunii XIII Gemina.
Cercetările arheologice de la Desa au atras atenţia şi unor instituţii ştiinţifice de prestigiu din ţară şi străinătate cum ar fi Institutul de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Române care a realizat analiza scheletelor umane din movilele funerare datate în Prima Epocă a Fierului, Institutul de Medicină Legală Mina Minovici care a analizat probele de sol, Institutului de Fizică din cadrul Universităţii din Heidelberg care a furnizat trei date C 14, două, pentru scheletele umane din movilele funerare din Prima Epocă a Fierului, probe devenite reper pentru descoperirile similare din Peninsula Balcanică şi o altă probă edificatoare pentru prezenţa celtică la Desa. Privitor la solicitudinea Institutului din Heidelberg, facem precizarea că această instituţie încearcă în premieră mondială să realizeze prima datare C 14 a unor oase incinerate umane descoperite la Desa, ştiut fiind faptul că astfel de analize nu s-au mai făcut niciodată până în prezent.

Muzeograf-arheolog,
Dr. Florin Ridiche

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu