Situl Arheologic Desa

Apusuri de soare la Desa (2011)/ Sunsets in Desa (2011)

2011-11-06T02:32:00.006+02:00

Situl Arheologic Desa 2011/Desa Archaeological Camp 2011 - Binecuvantarea Naturii/Nature's Bleesing (part 2)

2011-11-06T02:28:00.004+02:00

Situl Arheologic Desa 2011/Desa Archaeological Camp 2011 - Binecuvantarea Naturii/Nature's Bleesing (part 1)

2011-11-04T16:02:00.004+02:00

O noua carte despre arheologia Epocii Bronzului la Dunarea de Jos/A new book about the archaeology of the Bronze Age in the Lower Danube

2011-10-03T16:24:00.003+03:00

Reconstituire Virtuala – Forul de la Ulpia Traiana

2011-09-23T13:04:00.001+03:00

Forul era centrul oraşului, aici intersectându-se cele două drumuri principale. Punctul de intersecţie (locus gromae) era marcat de o bază de marmură pe care se afla un mic altar.
Intrarea spre curtea forului se făcea printr-o poartă monumentală, un tetrapilum, susţinut de patru piloni (un arc de triumf dublu), pe frontonul căruia trebuie să se fi aflat inscripţia de fondare a oraşului. Curtea forului era placată în întregime cu blocuri de marmură. În centrul ei şi pe margini tronau soclurile pentru statuile din bronz aurit (care s-au păstrat doar fragmentar) sau marmură ale unor împăraţi ce au jucat un rol în viaţa oraşului sau a provinciei.

În părţile de est, nord şi vest curtea comunica cu exteriorul prin porticuri realizate din colonade de marmură, cu înălţimea de aproximativ 4 m, ce susţineau acoperişuri din ţiglă.
Tot din curtea forului se trecea în basilica, clădire ce domina prin înălţimea ei întreg ansamblul arhitectonic. Era flancată în partea de est şi de vest de câte un podium (tribunalia), pe care cetăţenii îşi ţineau discursurile şi unde cei doi primari (duumvirii) judecau. Tribunalul de răsărit avea la subsol o carcera, care nu era chiar închisoare, ci mai degrabă un arest preventiv.

Din acest spaţiu se putea intra în curia. La Roma, în această încăpere senatorii discutau problemele importante ale Republicii sau Imperiului prezidaţi de cei doi consuli; în provincii, decurionii (membrii consiliului oraşului, grupaţi în ordo decurionum), prezidaţi de cei doi primari, de II viri, dezbăteau chestiunile oraşului. Dedesubt se aflau două încăperi cu boltă, aeraria, camerele de tezaur ale oraşului. În această zonă, probabil, se aflau birourile magistraţilor superiori ai oraşului. Pe lângă cei doi primari ar mai fi de amintit edilii (cei care aveau în grijă clădirile publice, poliţia oraşului, întreţinerea străzilor, aprovizionarea publică, organizarea serbărilor etc.) şi questor-ul, ce răspundea de banii comunităţii.
Tot în zona forului erau şi câteva taberna, magazine, căci înainte ca forul să îndeplinească funcţii politice, administrative, era locul unde cetăţeanul roman se ducea să schimbe produse. De la Roma avem ştiinţă despre existenţa unui forum boarium (piaţa de animale), forum piscatorium (piaţa de peşte), forum oleatorium (piaţa pentru ulei) etc.

Sursa: Reconstituiri.ro

Elevii de la „Elena Cuza” vor promova situl de la Desa în Germania

2011-09-18T21:40:00.003+03:00

Trei eleve de la Colegiul Naţional „Elena Cuza” din Craiova – Mihaela Lavinia Brânduşa, Mara Buliga şi Angela Tăutu – vor reprezenta România, săptămâna viitoare, la conferinţa internaţională din Germania „Dunărea unită”, organizată cu elevi din 10 ţări, care prezintă diverse obiective de pe fluviu. La acest eveniment, liceenele vor promova situl arheologic de la Desa sub genericul „Dunărea- fluviul care a văzut totul”, încercând să răspundă la întrebările „Ce ne dezvăluie descoperirile de la Desa despre viaţa şi istoria din sud-vestul României şi ce semnificaţii au pentru întregul spaţiu al Dunării?”, „De se ocupă tinerii în timpul lor liber din iniţiativa proprie cu dezgroparea unor pietre”.

„Eu am mers la situl arheologic de la Desa începând din 2009, iar când s-a lansat proiectul în cadrul şcolilor PASCH mi-a venit ideea şi am căzut de acord cu domnul profesor să facem prezentarea pe această temă, mai ales că situl este situat pe malul Dunării“, a declarat eleva Mara Buligă. Prin acest proiect noi vrem să promovăm atât munca depusă de arheologi care presupune mult efort şi multe ore petrecute în soare şi praf, dar şi partea frumoasă a lucrurilor: descoperirile. Sperăm astfel să atragem mulţi tineri astfel spre această profesie pentru că este important noi şi pentru societate să se cunoască trecutul”, a mai precizat Mara Buligă, pasionată de arheologie, prezentă în fiecare vară la săpăturile de la Desa.

Mihaela Lavinia Brînduşa, Mara Buligă şi Angela Tautu, alături de Holger Hack

Proiectul, selectat în urma unei competiţii internaţionale

Elevele Colegiului Naţional „Elena Cuza” vor fi însoţite de profesorul lor de Limba germană, Holger Hack care le-a sprijinit în realizarea proiectului, ce a trecut printr-o preselecţie cu 300 de concurenţi din toate cele 10 ţări traversate de Dunăre, la finalul căruia s-au stabilit câştigătoare doar echipaje din 18 şcoli. „Sunt foarte fericit să merg cu aceste eleve la întâlnirea din Germania. Este de admirat că din multele proiecte aplicate a fost ales şi proiectul lor, iar Colegiul Naţional „Elena Cuza” este una din cele 18 şcoli din cele zece state traversate de Dunăre, care interacţionează pe tema spaţiului acestui fluviu în Germania”, a precizat profesorul Holger Hack. "După estimări, doar 1% dintre propuneri au fost acceptate. Din România mai participă o instituţie de învăţământ din Constanţa şi una din Miercurea Ciuc“, a declarat profesorul de limba germană Holger Hack, care le va însoţi pe eleve în Germania. În aceeaşi formulă, vor fi prezenţi şi în 2012 la cea de a doua conferinţă internaţională, care va avea loc în Ungaria, iar în 2013 la Constanţa, unde proiectele vor fi prezentate la o mare expoziţie.

Proiectul şcolar internaţional „Dunărea Unită” este derulat cu sprijin financiar din partea Germaniei în şcolile incluse în reţeaua PASCH (Partner School Initiative) şi are ca scop susţinerea şcolilor de pretutindeni, care realizează cursuri de Limba germană de înaltă calitate. Iar Colegiul Naţional „Elena Cuza” a fost declarat oficial şcoală a reţelei PASCH în luna mai a.c., având astfel să le ofere elevilor posibilitatea nu doar să cunoască materia pentru examene, ci şi importante mijloace de comunicare.

Sursa: Gazeta de Sud & Cuvantul Libertatii

Consideratii privind descoperirile monetare de la Desa, judetul Dolj, si consecintele crizei economice a Imperiului Roman la nord de Dunare

2011-09-18T21:22:00.004+03:00

SOME CONSIDERATIONS REGARDING MONETARY FINDINGS FROM DESA, DOLJ COUNTY, AND THE CONSEQUENCES OF THE ECONOMI...

Primul tezaur monetar de aur din Oltenia, descoperit la Desa

2011-08-29T14:34:00.002+03:00

Descoperire spectaculoasă pe şantierul arheologic de la Desa: un valoros tezaur monetar a ieşit la iveală în urma săpăturilor reluate la începutul acestei luni. Este vorba despre 75 de monede din aur de 24 K, datate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi foarte bine conservate. Monedele cântăresc aproape o jumătate de kilogram şi sunt evaluate la aproximativ 150.000 de euro. „Este o premieră pentru Oltenia, este primul tezaur monetar de aur, integral, găsit aici. Până şi ulcica în care s-au aflat monedele şi dopul de lemn care a acoperit-o s-au păstrat”, spune arheologul Florin Ridiche, de la Muzeul Olteniei. Şi pentru că atunci când se fac astfel de descoperiri locul devine foarte atrăgător pentru căutătorii de comori, instituţia a încheiat un parteneriat cu Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dolj, care va asigura paza sitului. Tot la Desa a ieşit la iveală şi o bogată colecţie de arme celtice, speranţa arheologilor fiind ca până la încheierea săpăturilor, spre sfârşitul lunii, să mai facă şi alte importante descoperiri. Anul acesta, specialiştii Muzeului Olteniei au mai efectuat săpături arheologice la Cioroiu Nou şi la Răcari, un alt şantier urmând să se deschidă, pe 29 august, la Fărcaş. Finanţarea tuturor lucrărilor se ridică la aproximativ 70.000 lei şi este asigurată de Consiliul Judeţean Dolj.

«Vara este, după cum ştiţi, sezonul şantierelor arheologice. Evident că atunci când pleci pe un astfel de şantier nu te gândeşti niciodată că o să vii cu mâna goală de-acolo, dar totodată nu ai de unde şti cam ce se poate găsi într-o săpătură. Fiecare arheolog se duce cu speranţe mari… Atât Muzeul Olteniei, cât şi Consiliul Judeţean Dolj, care finanţează şantierele, speră ca fiecare an să aducă o „recoltă” cât mai bogată», spune Mihai Fifor, managerul muzeului.
„Recoltă” bogată – şi la propriu, şi la figurat – a fost, anul acesta, la Desa, unde arheologi, profesori de istorie, studenţi şi elevi fac săpături încă din 2001. Săpăturile au debutat în punctele „La Ruptură” şi „Castraviţa” de pe teritoriul localităţii ca urmare a semnalării existenţei aici a unui numeros material arheologic, de excepţie, datat în Epoca Bronzului, Epoca Fierului şi Epoca Romană. Această a 11-a campanie, din luna august a.c., pare-se a fi una dintre cele mai de succes. Cercetările sunt coordonate de Muzeul Olteniei, prin arheologul Florin Ridiche, împreună cu specialişti de la Catedra de Istorie a Facultăţii de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii din Craiova, conduşi de prof. univ. dr. Petre Gherghe, prodecan.

Săptămâna trecută, arheologii s-au aflat faţă în faţă cu o premieră: cel dintâi tezaur monetar descoperit vreodată în Oltenia. Acesta cuprinde 75 de monede de aur de 24 K, adică aproape o jumătate de kilogram, valoarea lor fiind estimată la 100.000-150.000 de euro. Monedele sunt datate la sfârşitul secolului al XIX-lea, cea mai veche fiind din 1848, iar cea mai recentă – de la 1868. Cele mai grele dintre ele cântăresc 7 grame, altele – 5 grame, iar cele mai uşoare au 3,5 grame.
«Este vorba de 30 de piese Napoleon al III-lea Bonaparte, monezi de 20 de franci. Acestea au constituit prototipul pentru prima monedă de aur românească, cea de 20 de lei, bătută în 1868, care popular era numită „un pol”. De asemenea, sunt 30 de ducaţi austrieci din vremea împăratului Franz Joseph, bătuţi în monetării de la Viena şi de la Alba Iulia. Apoi 4 monezi cu reprezentarea primului rege italian, Victor Emanuel, şi încă 11 monezi ale unui sultan turc», a explicat arheologul Florin Ridiche. Dintre cele 75 de piese, doar două-trei au uşoare urme de folosire, restul fiind ieşite direct din monetărie. „Poate au trecut doar printr-o mână, să zic aşa, înainte de a fi îngropate. Sunt perfect conservate, ceea ce le măreşte fantastic valoarea. Practic, preţul metalului se înmulţeşte cu până la şapte-opt ori valoarea istorică a pieselor”, a adăugat Ridiche. „Nu mă aşteptam la această descoperire. Până şi ulcica în care s-au aflat monezile şi dopul de lemn care a acoperit-o s-au păstrat!”, a mai spus acesta cu surprindere.
Comoara din ulcică a fost descoperită de un poliţist de la Postul de Poliţie Scaeşti, pasionat de arheologie, care, în timpul liber, face săpături pe şantierul de la Desa. «Interesant e că ulcica a fost găsită la aproximativ un metru de temelia castrului roman pe care îl cercetăm. Probabil cel care a îngropat-o şi-a luat ca reper ruinele – pe atunci zidurile încă în picioare – ale acestei cetăţi romane, pentru a o regăsi mai târziu. Cine ar fi putut să îngroape aceste monezi? Avem mai multe variante. Ştim că la vremea respectivă era intens comerţul cu lână pe Dunăre. Ciobanii din zona Luncii Dunării duceau lâna în Portul Calafat şi, mai departe, către postăvăriile din Austria, de la Viena. Monezile probabil că provin din acest comerţ», spune arheologul Florin Ridiche.

Chiar a doua zi după găsirea comorii din ulcică, la mai puţin de un metru de aceasta a fost descoperit un mormânt de incineraţie al unui luptător celt, care a fost îngropat cu tot armamentul pe care l-a avut în timpul vieţii. „Sunt două lănci, un cuţit cu decoraţii pe lamă şi o fibulă. De asemenea, am găsit o suliţă folosită în vremea lui Mihai Viteazul pentru doborârea călăreţilor în armură. Este prima descoperire de armament medieval în zonă. Ştiam din documente că undeva în preajma ruinelor acestui castru a avut loc o bătălie între oştile Ţării Româneşti şi turci, probabil că oştenii români s-au refugiat în aceste ruine de castru şi au continuat lupta cu turcii. Interesant că acest castru, care acum 1600 de ani a fost abandonat de romani, a jucat un rol foarte important şi pe mai departe, şi-n Epoca Medievală”, a mai spus arheologul Muzeului Olteniei. Descoperirile din această a 11-a campanie arheologică de la Desa se adaugă altora la fel de importante din anii trecuţi, cum ar fi spadele romane găsite în 2005.
Deschis la 1 august, şantierul arheologic de la Desa se va închide pe data de 29 a acestei luni. Între timp, arheologul Dorel Bondoc continuă săpăturile la Cioroiu Nou, unde a dat la iveală termele Legiunii a VII-a Claudia, după ce a făcut săpături în castrul roman de la Răcarii de Jos, sat aparţinând comunei Brădeşti. Managerul Muzeului Olteniei anunţă că pe 29 august va fi deschis un nou şantier arheologic în judeţ, la Fărcaş: „Dacă se confirmă teoria colegilor mei, vom putea vorbi de o cetate medievală de mediu timpuriu, care ar putea susţine ipoteza ţinutului lui Farcaş în judeţul Dolj – prima formaţiune statală românească în această zonă”.

Mihai Fifor, managerul Muzeului Olteniei:

«Suntem poate unul dintre puţinele muzee care are finanţare integrală pentru aceste şantiere. Aţi văzut ce s-a întâmplat la Sarmisegetusa, de pildă, unde finanţarea a încetat şi săpătura stagnează. Noi avem finanţare de la Consiliul Judeţean Dolj pentru toate şantierele şi sperăm ca şi rezultatele, când vom trage linie, în toamna acestui an, să fie mai mult decât spectaculoase. Oricum, ce am reuşit să aducem anul acesta în faţa opiniei publice ar reprezenta, cred eu, puncte de reper pentru orice muzeu».

Sursa: Cuvantul Libertatii

Images from the Danube in Desa

2011-05-27T13:15:00.000+03:00

CÂTEVA CONSIDERATII PRIVIND DESCOPERIRILE DE EPOCA LATÈNE DIN AREALUL GEOGRAFIC AL LOCALITATILOR DESA - CIUPERCENI, JUD. DOLJ

2011-05-17T00:46:00.000+03:00

CÂTEVA CONSIDERATII PRIVIND DESCOPERIRILE DE EPOCA LATÈNE DIN AREALUL GEOGRAFIC AL LOCALITATILOR DESA - CIU...

Music we listen in the archaeological camp

2011-05-15T14:25:00.003+03:00

Here's a song from a band we ussually listen in Desa archaeological camp - Watcha Clan

Gypsy Dust (Feat Fanfare Ciocarlia) by Watcha Clan

Tumul funerar din Prima epoca a fierului (Hallstatt) - cultura Basabi/First Iron Age tumulus - Basarabi culture

2011-05-08T13:16:00.001+03:00

2011-05-07T17:39:00.002+03:00

dr. Florin Ridiche at a local TV post from Craiova

2011-04-27T16:35:00.001+03:00

Desa photos from 2008

2011-04-24T14:26:00.001+03:00

You can see some phtos from 2008 archaeological campaign here:

http://desa-arheologie.ucoz.com/photo/poze_desa_2008/3

A small deposition of roman weapons discovered at Desa, Dolj County, Romania

2010-12-10T17:26:00.000+02:00

A small deposition of roman weapons discovered at Desa, Dolj County, Romania

Tezaurul de Denari Romani Imperiali de la Desa

2010-10-17T14:26:00.000+03:00

Tezaur Desa - Drobeta XI-XII 2002

Un nou video postat pe PastHorizons.com

2010-10-15T19:15:00.001+03:00

www.PastHorizons.com

Desa Archaeological Camp 2007 / Santierul Arheologic Desa - Dolj 2007 - imagini

2010-10-06T16:17:00.003+03:00

More photos by Florin Cardos here.

Desa archaeological Site on the internet

2010-10-05T00:55:00.000+03:00

Desa archaeological camp is now listed on / Santierul arheologic desa este acum si pe TheArchaeologicalBox portal.

Aici aveti / Here is the link.

Articol aparut pe blogul "Realitatii Dunarene"

2010-10-04T02:28:00.000+03:00

Un articol despre santierul arheologic Desa (Dolj)din 2010 a fost publicat pe blogul publicatiei "Realitatea Dunareana" si il puteti citi aici.

2010-10-01T17:41:00.000+03:00

sursa: Past Horizons

Liviu Vasilica - Dunare , Dunare

2010-10-01T02:42:00.000+03:00

Desa - A piece of Heaven on the Danube Valley

2010-10-01T00:06:00.001+03:00

Craiova: Urmele Legiunii XIII Gemina în Dolj, pe cel mai izolat şantier arheologic din România

2010-09-28T22:19:00.000+03:00

Un interesant articol aparut in Adevarul de Seara de Craiova despre campania de sapaturi arheologice din anul 2010 de la Desa (Dolj).

Arheologii spun că aceasta era singura care avea steagul alb- albastru şi leul ca însemn. După zece ani de cercetări, au reuşit să îşi confirme existenţa unei unităţi a legiuniicare, la origini, a făcut parte din armata lui Caesar care a cucerit Galia.

Şacalii urlă sinistru, iar ţânţarii nu au milă. Cu toate acestea, nu este an din 2001 încoace în care arheologi, profesori de istorie, studenţi sau elevi curioşi să afle detalii din trecutul României, să nu se instaleze pe buza Dunării şi să caute prin pământ mărturii de demult. Şantierul de la Desa este tot o poveste. Întâi locul face diferenţa când sunt căutate elemente de comparaţie cu altele din ţară. Este neatins de mâna uneori distructivă a omului sau industrializării, este plasat departe de lumea dezlănţuită, undeva la 12 kilometri de comuna doljeană Desa. Dacă este un om care s-a încăpăţânat să-l descrie mereu în cele mai frumoase şi convingătoare cuvinte, atunci acesta este arheologul Florin Ridiche, de la Muzeul Olteniei. Pe 2 august anul acesta a deschis a zecea campanie de săpături, alături de o echipă de specialişti în care acum a intrat şi un absolvent al Universităţii din Manchester. Este convins că poate vorbi de o reuşită a acestei ultime campanii.
„Ne-am dat în sfârşit seama, după zece ani de cercetări , ce anume săpăm, ca în viitor să dezvelim întregul sit şi să salvăm ce se mai poate salva“, spune arheologul Florin Ridiche.

Punctul „La ruptură“, plin de simboluri

După descoperirea spadelor, unice în Europa, din vremea Imperiului Roman Târziu, o ştampilă, de pe un fragment de cărămidă, pe care se văd însemne ale Legiunii XIII Gemina, cea care la origini era identificată prin steagul alb-albastru şi prin însemne ce amintesc de Oltenia de azi, cum ar fi leul, vine să îi întărească mult convingerea că acela este locul unde se află Castrul roman de le Desa. În urma căutărilor au apărut şi semne de înţelegere a riturilor şi ritualurilor de înmormântare, graţie obiectelor găsite care vorbesc despre timpurile când stăpânirea romană ajunge la Dunăre, la 101 d. H., iar Împăratul Traian întemeia Ulpia Traiana Ratiaria. În timpul războaielor daco-romane, construieşte o cetate de pământ pe malul Nordic al Dunării, în dreptul localităţii Desa, iar după cucerirea Daciei de către romani, în jurul ei apare o mică aşezare civilă şi un mare cimitir de incineraţie al Ratiariei.

„Am găsit 15 vase întregi şi aproximativ 30 fragmentare, opaiţe, două pandantive din bronz, diverse piese din fier, un nit de la un echipament militar. Important este că am aflat obiceiurile funerare ale romanilor, foarte asemănătoare cu cele de azi, mai puţin în privinţa incineraţiei, pentru a ne putea face o idee despre modul lor de gândire, despre relaţiile sociale, care se văd ca într-o oglindă în cimitir“, precizează Florin Ridiche. Se spune că cimitirul a fost abandonat în 274 – 275 d.H., iar după 50 de ani, romanii revin pe malul Nordic al Dunării şi ridică un castru de piatră, lucru dovedit de ştampila militară a Legiunii XIII Gemina, care atestă că a fost o unitate a acesteia, legiunea fiind stabilită în oraşul roman Ratiaria, capitala Daciei Ripensis, de pe malul bulgăresc al Dunării.

Castrul, valorificat turistic dinspre Dunăre
De-a lungul campaniilor pe şantierul de la Desa, arheologii au scos la suprafaţă sute de piese, suficiente cât să pună la punct o expoziţie care să descrie în detaliu situl. Arheologii au săpat într-un deceniu aproape 5.000 de mp. Florin Ridiche să vadă castrul valorificat turistic, în circuit pe Dunăre şi nu dinspre localitate, pentru că accesul este dificil astfel. Acolo mai poate fi văzut şi un pichet construit în vremea Regelui Carol I, dar şi un mormânt de la 1909, al grănicerului Constantin Tucă, mort pe când urmărea o contrabandă bulgară, ambele bine conservate. Apoi, bălţile reumplute anul acesta de apele Dunării fac bucăţica de natură asemănătoare cu Delta.

Colectivul de cercetare

prof.univ.dr. Petre Gherghe

prof.dr. Florin Ridiche

drd. Irina Popescu

profesorii: Marius Bâsceanu, Iulian Popescu, Lucian Popescu - Vava, Cristian Ceacâru, Andrei Brânzănescu, Liliana Şipeanu, Mara Buligă, Silviu Răduţă şi absolventul Universităţii din Manchester, Matthew McTernan.

Articolul intreg il puteti citi aici.

DESA 2010. CAMPANIE JUBILIARĂ. CAMPANIA CONFIRMĂRII TUTUROR IPOTEZELOR, DUPĂ 10 ANI DE SĂPĂTURI ARHEOLOGICE

2010-09-28T22:02:00.000+03:00

ăpăturile arheologice au debutat în punctele "La Ruptură" şi "Castraviţa" de pe teritoriul localităţii Desa, în anul 2001, ca urmare a semnalării existentenţei aici a unui numeros material arheologic, de excepţie, datat în Epoca Bronzului, Epoca Fierului şi Epoca Romană.
Iniţial, s-a intenţionat de a se cerceta tumuli funerari din Prima Epocă a Fierului, cultura Basarabi, semnalaţi cu mai mulţi ani în urmă, acolo. A fost o surpriză deosebită obiceiul funerar practicat, identificat la Desa, acesta nefiind cunoscut în săpăturile similare făcute chiar în staţiunea eponimă a culturii Basarabi, cultură care cuprinde toată România.
În Prima Epocă a Fierului (Hallstatt), acum 2800 de ani, se practicau înmormântări colective. Morţii erau depuşi direct pe sol, deasupra lor ridicându-se o movilă din pământul adunat din jur. După o anumită perioadă de la înmormântare, probabil un an, mormântul colectiv era desfăcut şi scheletele, descompletate ritual, movila fiind închisă la loc.
În timpul cercetării acestor movile am descoperit câteva morminte de incineraţie mai vechi, de-acum 4000 de ani, din Epoca Bronzului, cele mai vechi morminte de incineraţie cu context asigurat cunoscute la est de Porţile de Fier.
Resturile incinerate ale unei femei fuseseră depuse într-o urnă iar peste cenuşă, în interiorul urnei, au fost aşezate, ritual, o râşniţă şi o fusaiolă, urna fiind acoperită la final cu un castron pus cu gura în jos pentru ca sufletul să nu se elibereze. Practic, s-a asigurat tot "confortul" femeii şi pe lumea cealaltă.
S-au găsit şi urme de-ale celţilor la Desa, mai precis piese care confirmă prezenţa tribului scordiscilor.
Cea mai mare provocare a cercetărilor arheologice de la Desa a fost însă identificarea castrului roman, ale cărui ruine erau încă vizibile acolo acum 150 de ani dar acoperit de pământ până în prezent. Abia în a zecea campanie arheologică, din anul 2010, a fost descoperit un fragment de ţiglă cu ştampilă militară ce certifică existenţa aici a unui detaşament al Legiunii XIII Gemina, pe grindul "Castraviţa". Trebuie menţionat că această legiune era singura care avea ca însemn leul şi, culori distinctive, albul şi albastrul.
Pentru că tot am vorbit de Legiunea XIII Gemina trebuie amintit, în treacăt, că Muzeul Olteniei deţine, tot ca urmare a cercetărilor arheologice făcute la Desa în anul 2005, un set complet de arme ale unor legionari romani, format din două spade de tip spatha, un vârf de lance şi un vârf de suliţă. Aceste arme au fost apreciate, în anul 2007, la Conferinţa Internaţională a Echipamentului Militar Roman ţinută la Xanten în Germania, ca fiind cele mai bine conservate arme romane descoperite în aria fostului Imperiu Roman.
Tot în anul 2005 a fost identificat, în punctul "La Ruptură", un mare cimitir roman, întins pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha, atât cât s-a mai păstrat până în zilele noastre, pe care-l bănuim a fi cimitirul oraşului Ratiaria, aflat pe malul bulgăresc al Dunării, oraş ce a fost capitala provinciei Dacia Ripensis şi unde s-a aflat comandamentul Legiunii XIII Gemina.
Cercetările arheologice de la Desa au atras atenţia şi unor instituţii ştiinţifice de prestigiu din ţară şi străinătate cum ar fi Institutul de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Române care a realizat analiza scheletelor umane din movilele funerare datate în Prima Epocă a Fierului, Institutul de Medicină Legală Mina Minovici care a analizat probele de sol, Institutului de Fizică din cadrul Universităţii din Heidelberg care a furnizat trei date C 14, două, pentru scheletele umane din movilele funerare din Prima Epocă a Fierului, probe devenite reper pentru descoperirile similare din Peninsula Balcanică şi o altă probă edificatoare pentru prezenţa celtică la Desa. Privitor la solicitudinea Institutului din Heidelberg, facem precizarea că această instituţie încearcă în premieră mondială să realizeze prima datare C 14 a unor oase incinerate umane descoperite la Desa, ştiut fiind faptul că astfel de analize nu s-au mai făcut niciodată până în prezent.

Muzeograf-arheolog,
Dr. Florin Ridiche

Informatii despre situl arheologic Desa (jud. Dolj)

2010-09-28T21:58:00.000+03:00

Începând cu anul 2001 s-au desfăşurat cercetări arheologice sistematice şi de suprafaţă, la sud de localitatea Desa (jud. Dolj), în siturile arheologice „Castraviţa” şi „La Ruptură”, situate între Km fluviali 765-768. Informaţii despre existenţa unor mărturii arheologice la Desa există încă din perioada sec. XIX. D. Tudor amintea existenţa unui castru de piatră pe grindul Castraviţa, din care se mai păstrau 30 m din latura de NV, 80 m din latura de NE şi 30 m din latura de SE. Grosimea zidurilor era între 1,50-2 m. Castrul era înconjurat de un şanţ de apărare, lat de 10 m şi adânc de 1,50 m. Prezenţa acestui castru este susţinută şi de descoperirea a două cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina care a staţionat la Ratiaria (Arčar, Bulgaria). De asemenea, în afară de castru, mai erau menţionate o aşezare romană (datată în sec. II-III p. Chr.) şi o necropolă, dar fără a se preciza cu exactitate locul. Cercetările sistematice pe malul Dunării, în zona Desa, se desfăşoară sub forma unui parteneriat între Facultatea de Ştiinţe Sociale din Craiova şi Muzeul Olteniei din Craiova. Săpăturile sunt conduse de dl. prof. univ. dr. Petre Gherghe (Facultatea de Ştiinţe Sociale)şi dr. arh. Florin Ridiche (Muzeul Olteniei Craiova). Din colectivul de cercetare al şantierului arheologic Desa, alături de prof. univ. Petre Gherghe, dr. Florin Ridiche şi dr. Marin Nica, au mai făcut parte, de-a lungul anilor, studenţi, profesori şi doctoranzi: Sorin Turcu (2002-2007), Dan Sîpea (2002-2007), Cătălina Ene (2003-2007), Mircea Mutu (2002-2006), instit. Iulian Popescu (2003-2009), prof. Cristian Ceacîru (2003-2009), prof. Marius Cristian Bâsceanu (2004-2009), prof. Adrian Croitoru (2003-2006), Cătălin Boagiu (2003-2006), Liliana Şipeanu (2005-2009), prof. Andrei Brânzănescu (2005-2009), prof. Lucian Popescu-Vava (2006-2009), drd. Irina Maria Popescu (2004-2006, 2009), Silviu Răduţă (2007-2009), Adrian Boagiu (2006, 2007), Mara Buligă (2009), Ionuţ Tiu (2003), prof. Cosmin Floricel (2002). Materialele arheologice apărute cu ocazia cercetărilor sistematice (2001-2009) aparţin mai multor epoci şi culturi: Verbicioara, Basarabi, epoca dacică (mai recent) şi epoca romană, reprezentată de cele mai numeroase materiale: ţigle, olane, cărămizi, monede, opaiţe, ceramică, arme, o necropolă de incineraţie din sec. II-III p. Chr., o depunere de arme romane de factură germanică din secolele IV-V p. Chr în cadrul cimitirului menţionat, pilonii unei construcţii romane speciale de dimensiuni relativ mari etc.